Întrebare adresată europarlamentarului X, ales de cetățenii României, pentru a le reprezenta interesele și opțiunile în ambianța Vocii Popoarelor Europene – Parlamentul European – În dependență de opțiunile d-voatre politice, țara pe care o reprezentați și încrederea în drepturile omului și libertățile fundamentale a poporului care v-a delegat, considerați că prevederile Tratatului de la Lisabona din 13 decembrie 2007 vor consolida democrația în Uniunea Europeană prin creșterea competențelor Parlamentului European în procesul decizional?

Argument:
Uniunea Europeană – obiect politic nedeterminat, unitate și asociere politică, sui generis, situată între confederație și federație, dar care nu a fost racordată la construcția instituțională clasică, tipică construcției statale. Aplicând însă metoda propusă de Monnet – integrarea, supranaționalismul – metodă care a consolidat și stabilizat tendința cristalizată în perioada modernă și nu numai de a reuni statele europene într-un cerc comun, spre un bine comun, dar, tot integrarea și supranaționalismul, cu ulterioarele mecanisme specifice de decizie instituțională, precum și construcția trihomotică stabilită prin Tratatul Constitutiv al UE de la Mastritch din 1993 au creat acest deficit democratic în construcția instituțională a uniunii, unde Consiliul UE ca reprezentant și delegat al guvernelor statelor membre, în conformitate cu mecanismul decizional stabilit prin tratate, poate devia adese ori în ceea ce privește reprezentarea proporțională și subsidiară a intereselor unui stat în baza cumulului de competențe pe care-l posedă – atribuții legislative și executive, precum și procedurile prestabilite de vot, pentru diferite poziții. Astfel, chiar și cu tratatul de la Nisa, Parlamentul European participă în procedura decizională mai puțin, decît ar fi trebuit, pentru a depăși deficitul democratic al UE. Procedurile de codecizie, colaborare, consultare, avizare conformă fiind puțin eficiente, care nu asigură un Parlament European lucrativ. 
Tratatul de la Lisabona urmează să soluționeze într-o proporție oarecare problema deficitului democratic, prin atribuirea noilor atribuții în domeniul legislației bugetare, bugetul UE și tratatele internaționale, precum și faptul că Parlamentul European se va afla pe o poziţie de egalitate cu Consiliul, care reprezintă statele membre, în ceea ce priveşte adoptarea celei mai mari părţi a legislaţiei Uniunii Europene. Se extinde și procedura de codecizie, ceea ce este benefic pentru consolidarea pozițiilor Parlamentului European, respectiv și a democrației instituționale în UE. Consiliul UE se va egala în puterea de decizie cu Parlamentul European. Va fi suficient și eficient? Eu cred că nu.

Întru cooperarea pentru o Uniune a popoarelor,
și o democrație decizională funcțională,
cu respect și cele mai înalte considerații,
românul de pretutindeni – Vadim Vieru